AnaVasilescu.ro - Books & Movies

O mare de lacrimi de Ruta Sepetys

20190204 O mare de lacrimi

Ti-a trecut prin minte, vreodata, sa vizitezi Lituania? Eu nu am avut niciodata un astfel de gand, dar intamplarea face ca timp de 5 luni sa locuiesc in aceasta tara si acum, ori de cate ori aud o stire legata de aceasta tara baltica, sunt foarte atenta. Stiu foarte putine cuvinte in limba lor, dar acolo am intalnit oameni care mi-au lasat amintiri dragi, oameni care mi-au intins o mana de ajutor desi nu ma cunosteau.

In data de 30 ianuarie s-au implinit 74 ani de la cel mai mare carnagiu maritim din istorie. In acele vremuri mii de refugiati si de militari raniti au fost inghesuiti in portul Gotenhafen, singura lor scapare fiind fuga pe mare. Operatiune de salvare s-a numit operatiunea Hannibal. Nava germana Wilhelm Gustloff a fost torpilata de un submarin rus (care era condus de un roman), murind mii de oameni. Unele surse spun ca numarul celor care au murit ajunge la 9343, dintre care 5000 au fost copii. Despre acest dezastru am aflat in urma cu cateva zile cand am descoperit cartea O mare de lacrimi de Ruta Sepetys. Aceasta autoare este de origine lituaniana si a avut rude care au murit atunci. Procesul de investigare si documentare pentru acest roman a fost unul de anvergura, efort care a condus-o pe ea cat si pe echipa ei in sase tari.

Actiunea cartii se desfasoara in Prusia Rasariteana si autoarea prezinta patru personaje, patru destine, patru natii. Fiecare are un secret ce le mistuie sufletul. Joana, Emilia si Florin ajung sa faca impreuna drumul pana la nava care le-a fost, pentru multi, mormant subacvatic. Acestor persoane se alatura si alte personaje, fiecare avand o importanta aparte: Eva, baiatul parasit, poetul pantofilor.

“Razboiul schimbase ordinea prioritatilor mele. Acum ma agatam mai mult de amintiri decat de viitor sau de lucruri materiale.”

Joana este o tanara asistenta care simte mereu nevoie de a-i ajuta pe ceilalti. Fusese prima din clasa, dar acest gand acum nu o facea sa se simta mai bine. In urma plecarii ei din Lituania, ea crease probleme celor care au ramas si asta nu si-o putea ierta. Este asemanata cu Florence Nightingale, precursoarea serviciului sanitar modern. Ranile grave ale soldatilor reprezentau, de fapt, soarta Germaniei.

Ma dureau picioarele, obosite de atata mers. Imi era dor de scoala. Imi placea banca mea, imi placeau profesorii, imi placea mirosul creioanelor proaspat ascutite asteptand rabdatoare in cutia lor.”

Emilia este o tanara poloneza care isi dedica viata invatatului. In ziua in care s-a dus la scoala si a vazut ca mobilierul scolar este incarcat intr-un camion, iar cartile erau puse morman unele peste altele si ardeau, a inceput declinul vietii ei. Parintii si in special tatal cu care semana foarte mult, au trimis-o in Prusia Rasariteana la o ferma. La ceva timp dupa ce a ajuns acolo, a avut loc tragedia vietii ei. Pentru a reusi sa treaca peste aceasta intamplare, isi construia propria versiune a trecutului. Uneori reusea sa se pacaleasca pe sine insasi.

20190119 O mare de lacrimi

“Nu, fiule, a sustinut tatal meu. Nu esti un tradator al tarii tale. Esti mult mai rau. Esti un tradator al sufletului tau.”

Florin era plin de entuzism, avea memorie vizuala, aptitudini artistice deosebite, iar tatal sau dorea sa produca, nu sa reproduca. De fiecare data, cand avea in fata o opera de arta pe care incerca sa o salveze, recunostea imediat un fals de un original. Intr-o zi descopera ca toate scrisorile pe care i le scrisesera doctorului Lange erau nedesfacute. Mai mult de atat, acest opere aveau sa dispara si el sa fie cel acuzat. Avea procese de constiinta pentru ca se pricepea atat de bine sa deosebeasca un tablou original de unul fals, dar nu se pricepea sa vada adevaratele intentii ale oamenilor. Se intoarce acasa pentru a se impaca cu tatal sau, dar aceasta intre timp fusese spanzurat si mai mult de atat, ii fusese trimisa si factura pentru acest lucru. Din acel moment a inceput sa se gandeasca doar la el si ca in semn de razbunare, doreste sa il priveze pe Hitler de o opera de arta la care tinea nespus.

In timpul celui de Al Doilea Razboi Mondial au disparut 50000 obiecte de arta, unele fusesera ale unor familii de evrei, altele erau in muzee. Camera de chihlimbar ce stralucea ca o vapaie de aur a disparut. Piesele de arta de acolo cantarind 6 tone.

“Tipul asta fusese cumva lovit cu o caramida in cap?“

In port il intalnesc pe Alfred, un tanar german care era convins ca isi serveste patria asa cum trebuie. Acest personaj este prototipul omului usor de manipulat, crede in superioritatea rasei lui si este o unealta in mainile dictatorilor. Pe parcursul cartii compune in minte niste scrisori catre Hanellore, scrisori care vor scoate la iveala discrepanta dintre realitate si lumea pe care si-o imagineaza.

Eva este singura care se imbarca pe Hansa, ceilalti ajungand pe Wilhelm Gustloff. Nu vor supravietui toti, dar in urma acestui eveniment nefericit se naste Halinka cat si o iubire.

Primo Levi, martor al ororilor naziste și supraviețuitor al Holocaustului spune ca: “Noi, cei care am supravietuit, nu suntem adevaratii martori. Adevaratii martori, cei care se afla in posesia adevarului nerostit, sunt cei care s-au inecat, cei care au murit, cei care au disparut”.

"Adolf Hitler declarase ca poporul polonez era subuman. Trebuia sa fim exterminati, astfel incat nemtii sa aiba la dispozitie tot pamantul de care aveau nevoie pentru imperiul lor. Hitler a spus ca nemtii erau superiori si nu voiau sa traiasca printre polonezi. Nu eram demni de a fi germanizati. Dar pamantul nostru era.

Titlul original: Salt to the sea

Traducator: Gabriela Stoica

Editura: EPICA

Nu uita: fii realist, doreste-ti mereu imposibilul!


Ana Vasilescu

Website anavasilescu.ro

"Fii realist. Dorește-ți mereu imposibilul..."

Lasă un comentariu