Imi aduc aminte cu drag cum imi facea papusi din cateva batiste. Cum imi lucra la andrele un pulover si cum ii straluceau ochii cand ma vedea cu el imbracata. Am vazut-o adeseori cum torcea lana, cum rasucea fusul si cum prindea firul cu acarul de siguranta. Sunt amintiri pe care le iubesc foarte mult. Imi e dor sa o vad lucrand, dar e suficient sa imi trec degetele si privirea pe un pulover facut de ea si simt cum amintirile prind viata.
Mama, dupa 20 de ani de munca intr-o fabrica a fost nevoita sa se reprofileze. A ales industria usoara. Pasiunea bunicii pentru croitorie i s-a transmis si ei. Niciodata nu se gandise ca pasiunea va deveni si job. Uneori vine atat de entuziasmata acasa (de la serviciu), inca simt ca vrea sa imi povesteasca ceva anume. Intr-una din aceste zile, mi-a povestit despre accesorii diverse mercerie. Cu siguranta nu era prima data cand avea contact cu ele, dar stiu cat de mult se bucura cand vede produsul finit in mainile sale.
Cu siguranta ca o buna parte din aceata pasiune mi s-a transmis si mie. Ma uit cu drag pe site-uri cu articole pentru mercerie si am avut ambitie sa invat sa cos la masina de cusut a mamei, singura. Am o amintire tare placuta cu ele doua, cand eram toate trei intr-o camera si fiecare lucra la ceva. Placerea din astfel de lucruri vine, iar fericirea se masoara in astfel de momente.
Nu uita: fii realist, doreste-ti mereu imposibilul!
