Sunt anumite cuvinte in fata carora nu stiu cum sa reactionez. In momentul in care aud trebuie sa vorbim, de la sotul meu, intotdeauna ma gandesc ca urmeaza o veste rea. Stau cu sufletul la gura, respiratia este neregulata, mii de ganduri mi se invart in minte. Simt ca sunt scoasa din circuit. Sincer, cred ca se si amuza cand ma vede asa. Oare de ce am asa trairi in fata omului pe care il iubesc atat de mult? Singurul raspuns pe care l-am gasit este acela ca este suprinzaror din cale afara. [...]

Cat de frumoasa este dragostea. Cand simteam ca timpul nu ne mai ajunge, am luat decizia sa ne mutam impreuna. Vedeam zeci de cupluri care isi impart imbratisari cat e ziua de lunga. Vedeam cu ochii mintii cum ne pregateam cate o omleta diversificata, cate o salata plina de sanatate, cate o friptura la cuptor servita cu muraturi de la mama. Cum sa nu ne dorim a ne mutam avand lumea colorata in roz? [...]

Ne place sa vorbim de reusitele noastre, putem sa facem o caracterizare a cuiva apropiat cu foarte mare usurinta, despre propria noastra persoana ne e cel mai greu sa vorbim. Despre mine pot spune ca eram „afon” in luarea decizilor in viata mea. Din rau in mai rau, pana cand am vazut undeva scris: „Subscriu la filozofia europeana – prioritatile mele sunt vinul, femeile si… ei bine, de fapt doar acestea sunt vinul si femeile. Femeile sunt totdeauna o alegere amuzanta”. Eu sunt Alfie. Exact, acel Alfie. Atunci cand te gandesti la mine, iti incolteste un zambet in jurul gurii si chicoteste acolo. Suav, dar delicat. [...]

Viata noastra ne-o presaram cu preferinte si alegeri. Toate au un punct comun. Ne-am transpus in viata unor personaje pentru ca ne regasim, pentru ca ne-ar fi placut ca unele lucruri sa ni se intample si noua. Unul din filmele mele preferate este Jeux d’enfants / Love Me If You Dare / Iubeşte-mă dacă poţi! (2003), descrie o viata plina de peripetii si de iubire. Cam asta este si povestea mea, cu cat provocarile sunt mai mari, cu atat simtim ca ne iubim mai mult. Impreuna am descoperit fiecare aventura salbatica a lui Toni Delaco. 5 ani am salivat de imi venea sa ma sterg cu bucata de branza la gura. Cine isi mai aduce aminte de jocul „stop verde” ? Trebuie mereu sa avem o frunza in buzunar, asa sunt eu cu bucata mea de branza. Sotul chiar radea de mine. In acele momente, as fi luat o rola de cascaval si i-as fi inchis gura cu ea. Ce vina aveam eu, daca m-a facut mama fan branza? [...]

Am atatea idei, atatea planuri si atatea scenarii in minte incat mi-as dorii sa am mai mult timp la dispozitie ca sa pot sa-mi realizez tot ce imi doresc. Expresia „ai tot timpul din lume pentru a face… ” nu am mai folosit-o demult, nu am mai simtit-o cu adevarat de foarte mult timp. Ziua mi-am ocupat-o cu diverse lucruri, obligatii profesionale, nevoie personale incat rar mai apuc sa am timp de placerile mele. Totusi, nu pot sa renunt la ele, ma bucur cand simt ca mi le-am atins chiar si cu 5 minute inainte de intalnirea cu Mos Ene. [...]