Exista joburi pe lumea asta pentru care tot timpul voi avea ceva in suflet. Nu o sa ma consider niciodata o impatimita a cartilor desi imi place sa ma pierd in lumea lor si sa descopar lucruri noi. Copil fiind, doamna invatatoare incerca sa ne indrume catre acest lucru si ne ruga sa mergem la biblioteca sa imprumutam carti. Sa lucrezi inconjurata de atat de multe povesti, era in mintea mea de copil, jobul ideal. Stiu, o sa imi spui ca salariul lor este unul mic. Nu te voi contrazice. Acest job este doar pentru unii oameni si trebuie sa vina din pasiune pentru ca acele povesti, in mijlocul carora lucrezi, sunt nemasurate. [...]

February 14th is the token day of love. We often think about Valentine’s Day in terms of our partner or significant other, but what about other special people in your life? Today we want to spending time with our significant others to sharing little gifts with our close friends and family members to eating as much chocolate as we want. [...]

O buna parte din copilaria mea mi-am petrecut-o la tara, la bunica. Acel satuc in care mergeam in fiecare vacanta este la aproximativ o ora de oras. Acolo ne astepta in fiecare an mamaia care abia astepta sa ii umplem casa cu rasete si cu voie buna. Uneori ma lua cu ea la munca in gradina: ea muncea, eu priveam. Asa numeam eu, pe atunci, munca echitabila. Fiecare trebuia sa faca ce se pricepea mai bine. Imi placea sa ii admir florile, dar si pe acelea tot ea le ingrijea. Se intampla foarte rar sa o ajut si eu cand planta butasi trandafiri.  [...]

In urma cu foarte multi ani am citit o stire referitoare la Uniunea Europeana care voia sa incurajeze micii meseriasi, micii industriasi. O idee buna, dar din primul moment am spus ca sunt ferm convinsa ca e mai mult o circulara care da bine la public, dar nimic mai mult. [...]

Acumulatorii vrla gel au fost cei care au salvat o zi care dadea semne sa se termine urat, dar sa o luam cu inceputul. Bunica mea are o poveste de viata incredibila. Parintii ei nu au mai lasat-o sa mearga la scoala dupa cilcul primar pentru ca trebuia sa aiba grija de casa si sa mearga cu ei la muncile campului. Cand eram mica nu luam in serios tot ce imi spunea. Mergea kilometrii intregi pe jos si de multe ori desculta. Ne spunea, mie si fratelui meu, ca ar trebuie sa apreciem ceea ce avem. Vorbele ei pareau a fi dintr-o poveste pe care a citit-o undeva. Tatal meu a dus-o ceva mai bine decat ea, dar l-am vazut cat de mult se retinea in a-si cumpara lui ceva ca noi sa avem noi de toate. [...]

Renovare. Este cuvantul pe care l-am auzit in familia mea de mii de ori. Parintii mei au puncte de vedere total diferite si chiar ma intrebam de cand au devenit asa, ca totusi e imposibil sa fi fost atat de diferiti de la inceput. Mama este cea care si-a dorit aceasta renovare si a reusit, in cele din urma, sa il convinga pe tata. Recunosc ca i-am apreciat tenacitatea ei. Nu s-a dat inapoi de la planul ei, indiferent ca lucrurile nu ii erau deloc favorabile la inceput. [...]

In urma cu 3-4 ani am descoperit o fima din Ploiesti care face costume medicale la un pret foarte acceptabil. A fost suficient sa imi vada colegele noile uniforme, ca au vrut si ele acel model. Incantarea a fost maxima cand au auzit si pretul care este foarte accesibil. Cam asta era experienta mea personala cu acest oras, pana cand una din verisoarele mele mi-a spus ca se va muta la Ploiesti. Stiam ca prietenul ei e din acel oras, dar nu m-am gandit niciodata ca dragostea o va convinge sa se mute acolo. La auzul vestii voiam sa ma bucur pentru ea, dar vestea ma luase pe nepregatite si stiam ca nu transmit deloc incantare. [...]

Am un prieten bun care are cateva terenuri sintetice de minifotbal, adica 6 jucatori contra 6 pe un teren mai mic si se joaca 2 reprize de 20 de minute fiecare. Spatiile sunt mai mici decat la un teren mare, iar jucatorii mai tehnici sunt mai avantajati sau cei care joaca din prima pasa, repede. Omul are si un bar unde se serveste bere vara, iar iarna vin fiert. Si intr-o zi, cand eram mai multi prieteni si prietene la masa, am schimbat cateva vorbe cu el despre ce vrea sa faca in continuare cu locatia lui, cum sa o dezvolte mai mult. O terasa isi dorea, loc era destul pentru mese si scaune, se putea face ceva acoperit in caz de ploaie, dar apoi am inceput sa discutam si despre iluminat pentru ca daca dai vara petrecere, lumea sta pana dimineata si ai nevoie de putina lumina ca sa faci atmosfera de party asa cum trebuie, sa mai revina petrecaretii si in alte seri. [...]

Copilaria este un taram fermecat pentru ca fiecare din noi ne intoarcem acolo ori de cand ori ni se iveste ocazia. Imi aduc aminte cum parintii mei se chinuiau ca sa nu pice pe aceasi tura ca unul din ei sa stea cu noi. Uneori se intampla ca mama sa ne ia cu ea la serviciu si sincer, nu era deloc un mediu unde sa duci un copil de 5 - 7 ani. [...]