AnaVasilescu.ro - Variety

Viata este o poveste. O poveste despre noi.

20190303 comunicare

Oamenii nu vorbesc cu placere despre domeniu sanitar pentru ca il asociaza cu durere si suferinta. Eu as spune ca este domeniul care intinde o mana de ajutor celor care au probleme de sanatate. Lucrand in domeniul sanitar am parte mereu de povesti. Imi aduc aminte de momentele cand, copil fiind, imi cumparam cate o revista si citeam intamplari din viata oamenilor. Acum am parte de ele datorita locului de munca si mai multe de atat, atunci cand ne intalnim mai multe colege, facem o adevarata sueta. Cele mai palpitante si haioase povesti sunt cele spuse de colega de la psihiatrie. Pentru a pastra secretul profesional, am stabilit cu toate sa nu folosim numele reale si sa nu spunem referinte personale despre subiectii in cauza.

Ultima poveste pe care ne-a impartasit-o a fost atat de haioasa incat imi face placere sa v-o destainui.

Persoana in cauza, sa ii spunem Ileana Popescu, se plimba dintr-o parte in alta intr-o clasa de curs si se uita la mobilier scolar cu o privire neprietenoasa. Curios este faptul ca nimeni nu stie cand, cum a ajuns acolo pentru ca nu era o angajata a acelei institutii si nici mama a vreunui copil care sa fi fost elev acolo. Vocea ei stridenta a atras atentia unei invatatoare care a incercat sa intre cu ea in vorba, dar inainte sa spuna ceva a observat ca se descaltase si pe un scaun era o haina de blana.
- Buna ziua, spune Maria tusind timid de cateva ori inainte, eu sunt invatatoarea care preda in aceasta clasa.
- Doamna Popescu nu poate sa va raspunda acum. Eu sunt reprezentanta ei. Ce doriti?
- As dori sa o rog sa-mi lase cadou dreptul de a folosi in continuare aceasta clasa de curs. Va fi tratata cu mare respect.
- Vei folosi oricum aceasta clasa, da-i drumul de aici.
- Nu pot si nici nu vreau sa o folosesc fara permisiunea sa.
- Ah, clienta mea tocmai a revenit. Se intoarse de la Maria si discuta in tacere cu paltonul, ca si cum cineva tocmai ar fi intrat in clasa si s-ar fi asezat pe scaun, apoi se intoarse catre invatatoare si ii spune: cat oferi?
- Doua mii de lei.
Se intoarse catre palton si apoi iar catre Maria care statea in picioare langa table scolare.
- "Nu ma intereseaza aceasta oferta nesimtita." Apoi, coborandu-si vocea, si-a cerut scuze spunand: "Fiind data gravitatea situatiei, a trebuit sa o citez exact".
- Inteleg perfect, a spus Maria. Considerati ca i-ar conveni sa contribuie cu bani la o cauza nobila, doamna... ?
- Poti sa imi spui Ileana, eu si doamna Popescu avem aceleasi preferinte. Nu. Doamna Popescu este de neclintit. Traieste cumva departe de lumea asta. Spune ca are putina influenta asupra ei insasi.
- Vad asta. Nu este singura. Atunci ai putea sa ma ajuti chiar tu. Ti-e frica de intuneric?

- De ce mi-ar fi frica de ceea ce e in sufletul meu .... ?

Discutia dintre cele doua personaje a continuat pana cand personalul abilitat au preluat-o pe doamna Popescu si pe Ileana. Stai! Nu era una si aceasi persoana? Se pare ca si pe mine m-a zapacit aceasta poveste, dar important e ca inca ma aflu printre voi. Inca!

 


 152,    Variety
Ana Vasilescu

Website anavasilescu.ro

"Fii realist. Dorește-ți mereu imposibilul..."

Lasă un comentariu