Bugetarul este considerat oaia neagra a economiei, adesea este huit, iar in mentalul colectiv, este unul care muta, fara rost, hartii dintr-un birou in altul. Nu pot sa afirm in totalitate aceste afirmatii, pentru ca sunt si exceptii. Educatori, profesori, asistenti, doctori, jandarmi, militari, si ei sunt bugetari si nu am putea spune ca plimba tocmai hartii toata ziua.
Companiile private, atunci cand vine vorba despre recrutarea resurselor umane, despre promovarea serviciilor pe care le ofera, au in general un website atat de bine pus la punct incat informatiile iti sunt la indemana. O gazduire web de calitate face ca toate acestea sa fie posibile. La polul opus se afla companiile de stat (bugetarii), care nu dau doi bani pe promovare, care nu isi cauta resursa umana deoarece considera ca resursa umana ii cauta pe ei.
Zgipturoaica noastra din sanatate, ANMCS-ul, a provocat valuri printre bugetari, au zburătăcit cateva hartii si asa a inceput rumoarea: ce facem, ce e aia si mai ales cine face. A fost nevoie de un Ghid pentru evaluatorii de spital, ciclul II de acreditare, ca lucrurile sa se schimbe putin si in acest segment unde linistea domnea ca la ea acasa. Evaluatorul trebuie sa vada pe pagina de internet a spitalului ca asigura comunicare eficienta. Acesta a fost momentul in care lucrurile au inceput sa se schimbe, dar o data de lista a fost bifata cu toate informatiile cerute, s-au oprit. Nimic in plus. Trist !
Companiile private au mult mai multe informatii pe un website si au interes mai mare ca informatiile afisate sa fie protejate, sa aiba o gazduire profesionala. „Stiu eu pe cineva” nu se poate aplica in aceste cazuri pentru ca treaba trebuie facuta de profesionisti. Fiecare angajat trebuie sa fie foarte bun la ceva, asta e reteta succesului. In acest punct ajungi dupa ce vezi ca altfel nu se poate. Bunica mea ar spune: trebuie sa dai cu capul de pragul de sus ca sa il vezi pe cel de jos.
Ei bine, eu am dat pentru ca sunt romanca si pentru ca am crezut ca pot eu sa le fac pe toate. Surpriza, nu pot! Am plecat de la un blog WordPress gratis, apoi am trecut la un domeniu propriu, am incercat eu sa ma joc cu setarile, dar de fiecare data cand faceam ceva, imi era ca nu cumva sa o dau in bara. Tot citeam ca trebuie sa ai un backup extern ca munca ta sa fie salvata, ca e bine sa ai server rapid ca cel ce iti acceseaza pagina sa nu astepte, ca altfel se razgandeste si se duce la altcineva. Si atunci s-a intamplat. Nu, nu mi-a picat mie site-ul, dar sistemul informatic de la serviciu, in timpul unei mentenante, nu a mai salvat datele bagate si s-a pierdut arhiva pe ultima saptamana. Oricat am incercat noi sa reconstituim baza de date, aceast lucru a fost imposibil. S-au pierdut multi bani, s-au pierdut informatii valoroase pentru pacient, s-a pierdut timp liber. Semnalul de alarma fusese tras. Am vazut cat este de munca sa recuperezi ceva, sa recreezi, sa vezi ca desi dispui de toata tehnologia, fara asistenta umana te simti legat de maini si de picioare.
Acela a fost momentul in care am zis ca am nevoie de ajutor, pentru ca nu, nu le pot face pe toate si cel mai bine e sa previi decat sa tratezi. Am ales, de data aceasta, gazduire WordPress deoarece Joomla ma dezamagise. Eu am apelat la gazduire HostPrior deoarece atunci cand nu stii ce sa alegi, mergi pe intuitie. De ce? Pentru ca Dictionarului Explicativ al Limbii Romane ne spune ca intuitia este o „forma de cunoastere imediata a adevarului pe baza experientei si a cunostintelor achizitionate anterior, fara rationamente logice preliminare” altfel spus avem un sistem de gandire care face apel la alte procese decat cele ale intelegerii rationale.
Acum, dupa ce beneficiez de un administrator, sunt mult mai linistita. Mi s-a intamplat sa primesc email daca totul este in ordine ca nu am mai scris de mult. A fost o simpla intrebare, dar importanta. Atunci cand observi ca se simte lipsa ta, intelegi ca pentru ceilalti nu esti doar un abonat, un client neinsemnat. Eu as asemana blogurile cu oamenii. Este nevoie de comunicare ca sa intelegi ceea ce interlocutorul nu iti spune din necunostinta. Adesea, acolo este problema. La scoala cand ne asculta cineva si nu ne mai aduceam aminte un cuvand specific ni se spunea sa spunem cu cuvintele noastre pentru ca el, specialistul, va intelege ceea ce noi vrem sa spunem. La fel este si in medicina si in hosting.
Eu ma simt creativa noaptea. Am observat asta si cand muncesc extra work pentru acreditarea spitalului, dar si cand scriu pe blog. Unii ar spune ca am o forma comuna de insomnie numita tulburare intarziata a fazei de somn. Cercetatori de la Universitatea Rockefeller au descoperit o mutatie care interfereaza cu ceasul circadian. Acum indiferent de cauza, daca am nevoie de ajutor, mi-ar placea sa am suport non-stop. Exact ca la un spital. La un spital nu prea gasesti servicii rapide, in schimb de la un hostig beneficiezi de servere ulta-rapide. Ce mai, in batalia spital vs hosting, sanatatea pierde (pe toate planurile) si nu e de mirare.
Spargem monotonia cu Spring SuperBlog 2023 – competiția pentru bloggerii haioși!
