Vinul : ghidul tău pentru o intâlnire reușită

Se ia o fată și să îi spunem Maria. Ea nu cocheta cu traiul la țără. Când părinții ei o lăsau la bunica, se uita cu ochi triști la mașina care se îndepărtă și tot se îndepărtă. În ciuda faptului că nu simțea că acolo îi era locul, ea era o tânără blândă și visătoare, își petrecea zilele ajutându-și bunica în gospodăria lor modestă. Uneori mai făcea și cate o boacănă cum ar fi să își dea în picior cu sapa.

Într-o zi, în apropierea Paștelui ea simțea că are o încărcare energetică ridicată. Avea senzația că ceva special se va întâmpla curând, dar nu știa exact ce. Până la Paște nu mai era mult. Zilele au curs în ritmul lor obișnuit. Așa cum se obișnuieste, în ziua de Paște ea și familia ei s-au pregătit să meargă la biserică pentru a participa la slujbă. În timp ce asculta predicile preotului simțea o emoție ciudată. În sat toată lumea se cunoaște cu toată lumea, dar ea nu cunoștea prea multa lume. În acel cadru l-a văzut pe un băiatul care o mai făcea și să roșească, simțea că nu îl poate privi lejer, după câteva secunde trebuia să își ia ochii de la el. Avea o față cu simetrie echilibrată, cu un maxilar impunător, iar ochii lui erau plini de viață. Îi zâmbea fața, ochii, chiar și micile gesturi zâmbeau. Totul era perfect. Nepotul cui era și mai ales cum putea ea să deschidă acest subiect bunicii ei pentru a o întrebă de acest băiat.

Slujba se termina și agale, cu multe întrebări în minte, și-a luat bunica de braț și au mers către casă. A observat că o bună parte din drum, drumul a fost comun cu băiatul ACELA. Nici unul nu a îndrăznit să spună ceva și ce să spună, nu îl cunoștea deloc. Cel puțin ea nu îl cunoștea, dar sufletul părea că vrea să aplice regula jurnaliștilor „cei 5W și 1H”. Ziua trecea în ritmul ei, dar mintea ei se blocase. Încerca să rememoreze fiecare clipa în care îl privise.

În unele părți exista un obicei numit vânătoarea de ouă. La noi acest obicei a suferit puține schimbări și este mai mult o invitație de a se întâlni într-o poiană, de a petrece timp împreună, de a ciocni un ou, de a juca ceva împreună. În acel an fratele Mariei a hotărât să își ia și sora cu el pentru că deja nu mai era un copil râzgâiat cu care nu se putea înțelege. Venise vremea în care simțea că nu îi mai e rușine cu sora lui cea mică.

Pe drum se gândea : oare e și el acolo? , oare vor avea ce să discute? Acolo, în poiană era o atmosfera de un mare picnic. Cu pături puse la umbra unor copaci, cu coșuri cu alimente și mai ales cu oua, cele mai multe roșii, dar erau și colorate. Pentru că ochii părinților și ai bunicilor nu erau acolo, erau și sticle de vin. Voia bună era la ea acasă. Dintr-o dată toată lumea se cunoștea cu toată lumea. Nu exista nicio barieră de comunicare. Să fie oare de la vremea bună unde toți doreau baia de soare? Să fie de la oameni vechi și noi care se vedeau? Să fie de la Beciul Domnesc ? Cei drept cred că fiecare avusese contribuția lui. Într-un moment hazliu, când știi că poți să te miști lejer, nu a fost atentă că era să dea peste o persoană care ținea în mana 2 pahare cu vin. Când a observat cine e, a tăcut brusc și a simțit un val de căldură în corp. Oarecum stânjenit, și el, a stat câteva secunde și se uita la ea. Ar fi vrut ca toată lumea să se oprească acolo. I-a întins un pahar spunandu-i că i-ar face plăcere dacă ar dori să facă câțiva pasi prin acea poiană. Cu cele 2 pahare, cu o păturică și un mic coș de alimente (care ulterior s-au dovedit a fi mai multe dulciuri), s-au îndepărtat de grupul principal. Și-au povestit multe printre care și timiditatea de la biserică, și-au povestit rutina zilnică de aici cât și de la scoală. Povestea merge cu vin, așa că râdeau, povesteau, se bucurau de soare, de vânt și de pasări, de buburuzele primăverii, de noua prietenie care se lega. Se înțelegeau din priviri, se completau atât de bine încât nu îi venea să creadă cât de frumoasă putea acea zi să fie. Paharele se terminaseră demult, dar acel chip frumos știa să fie și pungaș, așa că s-a dus să le reumple, dar în loc de asta, s-a întors cu o sticla de Cabernet Sauvignon și timplu trecea, încetul cu încetul. Povestea lor se împletea în aroma delicată a vinului.

Maria a povestit că a petrecut restul zilei de Paște alături de oameni dragi cât și de oameni pe care pentru prima dată îi văzuse. Voia să țină secret întâlnirea ei cu acest băiat, dar uita un lucru. Fratele ei o observase și cum iubirea dintre frați în adolescență se manifestă cu mici șantaje, avea de așteptat până găsea și ea ceva cu care să îl șantajeze.